Colina Bucuriei a devenit, timp de mai multe zile, loc de rugăciune și pelerinaj pentru mii de credincioși veniți să se închine la moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, precum și ale Sfântului și Dreptului Lazăr, Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Sfântului Ierarh Nectarie și ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, așezate în „Baldachinul Sfinților”.
În acest cadru de adâncă evlavie, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei, aflat la București, s-a rugat pentru binele credincioșilor din Basarabia, cerând ocrotirea sfinților pentru pace, sănătate și întărirea în credință a poporului de la stânga Prutului.
Apogeul acestor zile de rugăciune a fost atins pe 27 octombrie, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Altarul de vară al Catedralei Patriarhale de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, alături de Preafericitul Părinte Arhiepiscop Gheorghe, Întâistătătorul Bisericii Ciprului, înconjurați de 47 de ierarhi, printre care și Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru. La această slujbă au fost prezenți și Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, Înaltpreasfințitul Părinte Pantelimon, Mitropolit de Veria, Naoussa și Kampania, și Înaltpreasfințitul Părinte Nectarie, Mitropolit de Kition.
Atmosfera a fost încărcată de bucurie și comuniune euharistică, iar Mitropolitul Petru, însoțit de Părintele Arhidiacon Maxim Sturza, Consilier pentru Relații Bisericești, Externe și cu Instituțiile Statului, a împărtășit momentul solemn al sărbătorii alături de credincioșii veniți să-l cinstească pe ocrotitorul capitalei României.
După Sfânta Liturghie, un moment istoric a marcat ziua: proclamarea canonizării Sfântului Macarie Protopsaltul, un renumit compozitor de muzică bizantină, a cărui contribuție rămâne esențială în tradiția psaltică. Tomosul sinodal de canonizare a fost citit de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal și Secretarul Sfântului Sinod, în prezența unei mulțimi numeroase de credincioși, marcând o zi memorabilă pentru întreaga comunitate ortodoxă românească și pentru iubitorii de muzică bizantină.
În cadrul ceremoniei, a fost cântat troparul Sfântului Macarie Protopsaltul, iar icoana sa a fost prezentată publicului, într-un omagiu adus celui care a adus o contribuție neprețuită la dezvoltarea muzicii psaltice în România. Canonizarea Sfântului Macarie, aprobată de Sfântul Sinod în 2023 – declarat „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)” –, stabilește ziua de 31 august ca dată de prăznuire anuală.
Sfântul Macarie Protopsaltul – Viața și Moștenirea
Sfântul Macarie Protopsaltul, cunoscut și ca Ieromonahul Macarie, s-a născut în anul 1763 și a trecut la Domnul în 30 august 1836. La începutul secolului al XIX-lea, a fost hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitană din București, primind misiunea de a predica la Curtea Domnească. Sub îndrumarea Mitropolitului Dionisie Lupu, Macarie s-a dedicat traducerii și tipăririi cântărilor bisericești din greacă în română, o lucrare de pionierat pentru accesibilizarea muzicii psaltice în rândul credincioșilor români.
În 1822 și 1823, a publicat la Viena primele lucrări muzicale în limba română, printre care „Teoreticonul”, „Anastasimatarul” și „Irmologhionul”. Aceste cărți au fost urmate de un al doilea volum al Antologiei de cântări psaltice, apărut la București, cuprinzând cântările Utreniei pentru tot anul.
Din 1829, după ce Sfântul Grigorie Dascălul a fost exilat, Macarie Protopsaltul s-a mutat la Iași, unde, cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fondat o școală de muzică psaltică, continuând tradiția inițiată la București. Mai târziu, în 1833, Macarie a revenit în Țara Românească, unde a colaborat la tipărirea Vieților Sfinților și a deschis noi școli de muzică psaltică la mănăstirile Căldărușani și Țigănești. La Căldărușani l-a format pe viitorul SchimonahNectarie Protopsaltul, care avea să devină o personalitate importantă în comunitatea românească de la Sfântul Munte Athos.
Sfântul Macarie Protopsaltul a trecut la Domnul la Mănăstirea Viforâta, unde sora sa, Maica Iustina, stareța mănăstirii, i-a fost alături în ultimele clipe. Moștenirea sa rămâne vie în tradiția psaltică românească, iar canonizarea sa reprezintă un semn de recunoștință față de contribuțiile sale spirituale și culturale.
Foto credit: Basilica.ro / Ziarul Lumina
