În acest ceas de mare însemnătate pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru toți fiii săi duhovnicești din Basarabia, glasul Sfântului Sinod s-a făcut ecou al voii lui Dumnezeu, alegându-l pe Părintele Arhimandrit Nectarie Clinci în demnitatea de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, cu titulatura de Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania. Această hotărâre, luată în anul centenar al Mitropoliei Basarabiei, nu este rodul întâmplării, ci o lucrare dumnezeiască, o împlinire a rugăciunilor celor ce au păstrat vie flacăra credinței și a neamului pe aceste meleaguri atât de încercate.
De-a lungul veacurilor, pământul Basarabiei a fost udat de lacrimi, de sângele martirilor și de sudoarea celor ce s-au nevoit în rugăciune și jertfă pentru dăinuirea Ortodoxiei românești. Aici, unde valurile istoriei au încercat să înece identitatea noastră, Biserica a rămas stâlp neclintit, iar glasul clopotelor nu a încetat să cheme la rugăciune, la pocăință și la statornicie în dreapta credință. Astăzi, prin alegerea Părintelui stareț Nectarie, Mitropolia Basarabiei primește un nou păstor, chemat să poarte pe umeri greutatea unei misiuni sfinte, să întărească lucrarea începută de înaintași și să împlinească cu jertfă chemarea sa arhierească.
Nu este o misiune ușoară. Slujirea în Basarabia este o cruce grea, o cruce mucenicească, pe care au purtat-o, fără să cârtească, vrednicii mitropoliți ai acestui pământ: Gurie Grosu și Efrem Enăchescu. Ei au păstorit cu lacrimi, cu trudă, cu jertfă, iar astăzi, această cruce este dusă mai departe de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru, care, asemenea unui nou Moise, își conduce poporul prin deșertul acestei lumi, spre limanul făgăduinței. Alegerea Preasfințitului Nectarie este o piatră de hotar, o binecuvântare, dar și o nouă pagină de istorie pentru Biserica vie a Basarabiei.
Această alegere se înscrie providențial într-un context istoric deosebit: exact acum 100 de ani, pe 4 februarie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prezidat de Mitropolitul Gurie Grosu al Basarabiei, lua în dezbatere propunerea de înființare a Patriarhiei Române. Iar la 14 februarie 1925, Congresul Eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului, avându-l ca președinte pe Sfântul Preot Mărturisitor Alexandru Baltaga, trimitea o scrisoare Patriarhului Miron Cristea, în care spunea: „Fapt măreț și începător de nouă osteneală cu entuziasm pe ogorul mântuirii sufletelor… Noi fiind cei dintâi semănători ai acestei idei încă din anul 1921 în țara noastră”.
Astăzi, la exact un secol de la acel act istoric, Dumnezeu a rânduit ca Mitropolia Basarabiei să fie întărită cu un nou arhiereu, un om care va continua lucrarea sfinților înaintași, ducând mai departe, alături de Mitropolitul Petru, moștenirea Mitropolitului Gurie, cel supranumit „ierarhul Unirii”.
Părintele Nectarie nu este doar un om al rugăciunii, ci și un nevoitor neobosit, un ziditor al sufletelor și al așezămintelor sfinte. Sub oblăduirea sa, Mănăstirea Sihăstria Putnei a înflorit ca un nou Athos al Bucovinei, un loc unde cerul se unește cu pământul și unde bucuria credinței autentice a devenit călăuză pentru cei ce caută mântuirea. Aici, sub povățuirea sa, s-au ridicat biserici, s-au scris cărți, s-au aprins candele, iar monahii au fost învățați să urmeze calea desăvârșirii. Prin toate acestea, Părintele Nectarie și-a dovedit vrednicia nu doar ca duhovnic, ci și ca păstor, ca înțelept chivernisitor al casei lui Dumnezeu.
Astăzi, când întunericul rătăcirii și al dezbinării încearcă să pătrundă în sufletele oamenilor, alegerea sa este un semn că Dumnezeu nu a uitat Basarabia, că ne trimite un nou arhiereu care să fie lumina celor ce caută adevărul, reazem celor împovărați și păstor celor ce se află în primejdia risipirii. Este o chemare la luptă duhovnicească, la o nouă zidire, la o întărire a Ortodoxiei românești pe acest pământ care nu a încetat niciodată să suspine după unirea în duh cu frații săi de peste Prut.
Așa cum Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, copil orfan al Basarabiei, a trecut Prutul și a devenit mare luminător al Moldovei, iată că astăzi, un fiu duhovnicesc al Moldovei istorice trece Prutul în sens invers, pentru a deveni păstor al celor ce l-au așteptat cu dor și nădejde. Este o lucrare minunată a lui Dumnezeu, o dovadă că rănile istoriei pot fi vindecate prin rugăciune, prin jertfă și prin slujire sfântă.
Ne rugăm ca Domnul să întărească eforturile noului arhiereu, să-i dăruiască putere, înțelepciune și har, să-l învrednicească de slujire curată, să fie păstor blând pentru turma lui Hristos, dar și stâlp neclintit împotriva valurilor potrivnice.
Întru mulți și binecuvântați ani, Preasfințite Părinte Nectarie de Bogdania! Basarabia vă primește cu inimă deschisă, căci ați fost așteptat, chemat în rugăciunile celor ce nu au încetat niciodată să creadă în biruința lui Hristos!
Semnat,
Pr. Ilie CUCU,
Consilier cancelar al Arhiepiscopiei Chișinăului