În seria documentelor istorice care reflectă viața bisericească, administrativă și culturală a Mitropoliei Basarabiei, prezentăm un fragment din Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, publicat în anul 1922 de Tipografia Eparhială din Chișinău, România.
Documentul oferă o imagine de ansamblu asupra organizării Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia în perioada de după Unirea din 1918, în vremea arhipăstorii ÎPS Gurie Grosu, prezentând istoricul eparhiei, structura administrativă, numărul parohiilor, al clericilor, al mănăstirilor și al instituțiilor de învățământ bisericesc.
Prin limbajul și datele sale, acest text reprezintă o mărturie importantă despre continuitatea și amploarea vieții bisericești românești din Basarabia, păstrând memoria unei epoci în care Chișinăul era unul dintre centrele spirituale și culturale ale României întregite.
Redăm mai jos textul integral al Introducerii Anuarului Eparhiei Chișinăului și Hotinului, cu intervenții minime asupra ortografiei pentru facilitarea lecturii.
Introducere
Eparhia Chișinăului și Hotinului s-a înființat în anul 1812 și a fost sancționată prin Înaltă rezoluție împărătească de la 21 August 1813, scrisă la Tepliț, pe referatul Sfântului Sinod din 4 Iunie al aceluiași an. Denumirea de „a Chișinăului și Hotinului” s-a motivat astfel: „din pricina existenței autorității civile în orașul Chișinău și fiindcă în Hotin a fost cândva episcop titular”.
Primul ei arhipăstor a fost Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, român de origine, care a și lucrat la înființarea eparhiei. La început, titlul ei a fost de Mitropolie și Exarhie, iar după moartea Mitropolitului Gavriil (30 Martie 1821), eparhia a fost clasată în rangul al doilea, de Arhiepiscopie, potrivit referatului sinodal aprobat la 3 Iulie 1821.
În hotarele ei actuale, eparhia aceasta număra, la înființare, peste 700 de biserici parohiale și i s-au mai alăturat și bisericile din „Stepa Oceacovului, cuprinsă între Bug și Nistru, care cu 20 ani în urmă făcea parte din Basarabia și pe întinderea căreia se află oarecare sate, unde toate bisericile la un loc nu trec peste 100; această alăturare nu numai că ar desăvârși această nouă eparhie, dar ar fi și mai bucuros pentru noroadele ce le locuiesc, căci și Stepa Oceacovului, la fel ca și Basarabia, este locuită de Valahi, Greci, Bulgari și diferite nații venite de aiurea, iar Rușii sunt puțini”; așa arată referatul sinodal.
Mai târziu, înființându-se noi eparhii peste Nistru, eparhia Chișinăului și Hotinului s-a restrâns în hotarele ei de azi.
De la înființare și până în anul 1918 au păstorit în eparhia aceasta 1 Mitropolit, 9 Arhiepiscopi și 3 Episcopi.
Ca ajutori ai Chiriarhilor au existat Episcopi-Vicari, fără scaun, și cu titlul de „al Benderului”, „al Achermanului”, „al Ismailului” și „al Bălților”. De toți au fost 12 Episcopi-Vicari.
În prezent, Eparhia Chișinăului și Hotinului este tot cu titlul de la 1821.
În fruntea ei este Î.P.S. Arhiepiscopul Gurie al Chișinăului și Hotinului.
Ca Episcop-Vicar este P. S. Dionisie al Ismailului.
Eparhia este împărțită pentru administrația bisericească în 40 de protopopiate, care cuprind toate cele 9 județe politice ale Basarabiei. Parohiile sunt în număr de 55 urbane și 927 rurale, iar biserici și capele laolaltă sunt 1082, în care slujesc 1127 preoți, 14 diaconi și 1114 diaconi-cântăreți și cântăreți.
După naționalitate, 97% din numărul acestor clerici sunt români și mai toți cunosc bine limba populară.
Ca studii, majoritatea mare a preoților sunt absolvenți ai studiilor seminariale de 10 ani, iar restul sunt cu studii neterminate și foarte puțini fără studii de specialitate; la fel este și cu diaconii-cântăreți și cântăreții bisericești.
Așezămintele mănăstirești sunt în număr de 29 și au ca Exarh al lor pe Arhimandritul Mitrofor Tegnost, starețul Mănăstirii Hârbovăț.
În eparhie funcționează câteva școli secundare vechi: Seminarul Teologic cu 6 ani de studiu, 3 Școli Spirituale (seminarii inferioare) cu 4 ani, Școala Eparhială de fete cu 8 ani și Școala de Cântăreți bisericești cu 2 ani de studiu. Se urmărește cu toată atențiunea înființarea unui așezământ universitar teologic.
Până în 1917, eparhia avea și școli primare bisericești aproape în toate comunele; au fost însă desființate de revoluția rusă, cu scopul de a înstrăina poporul cât mai mult de Biserică.
Despre instituțiile bisericești de cultură și de binefacere, pentru a căror întreținere și prosperare se împart exclusiv toate veniturile din eparhie, sunt oarecari informații sumare, în limitele strâmte ale unui asemenea Anuar, în paginile următoare.
Notă: Palatul Mitropolitan distrus de sovietici. Fotografie realizată în anul 1941, sursa: oldchisinau.com.
