În ziua de 7 octombrie 1912, în satul Cuconeștii Vechi, județul Bălți, vedea lumina zilei cel care avea să devină unul dintre cei mai luminați și smeriți părinți duhovnicești ai neamului românesc, născut în Basarabia: Sfântul Cuvios Sofian de la Antim, mărturisitor al credinței, duhovnic al inimii și iconar al frumuseții cerești.
Născut dintr-o familie de țărani credincioși, Serghei Boghiu – acesta fiind numele său de botez – a crescut în duhul rugăciunii și al simplității, într-o Basarabie care trăia încă din seva credinței și identității românești. La doar 14 ani, tânărul Serghei a intrat în viața monahală la Mănăstirea Rughi din județul Soroca, începând drumul unei nevoințe care avea să-l ducă până la sfințenie.
Formarea sa duhovnicească și intelectuală a fost una aleasă: a urmat Școala de cântăreți de la Dobrușa, Seminarul monahal de la Cernica, Academia de Belle Arte și Facultatea de Teologie din București. În 1937 a fost tuns în monahism, primind numele de Sofian, iar în 1945 a fost hirotonit preot pentru Mănăstirea Antim din Capitală, mănăstirea în care și-a trăit întreaga viață, până la adormirea sa în Domnul, în ziua de 14 septembrie 2002.
Părintele Sofian a fost un adevărat mărturisitor al credinței într-un regim ostil Bisericii și lui Dumnezeu. În 1958, a fost arestat împreună cu alți mari părinți duhovnicești din mișcarea „Rugul Aprins” și condamnat la 15 ani de temniță grea. În închisorile de la Jilava, Aiud și Balta Brăilei, a răbdat multe batjocuri și suferințe, s-a rugat și a iertat prigonitorii. Din acele locuri ale suferinței și jetfei, a ieșit îndumnezeit, purtând în privire o blândețe care cucerea inimile celor care-l întâlneau.
Revenit la Mănăstirea Antim, a devenit un mare părinte isihast și cunoscut duhovnic al rugăciunii inimii, purtând mai departe tradiția isihastă a Paisienilor și a Rugului Aprins. Cei care l-au cunoscut spun că tăcerea lui era mai puternică decât orice cuvânt, iar zâmbetul său cald era o mare binecuvântare.
Pe lângă lucrarea sa duhovnicească, Cuviosul Sofian a fost și un pictor bisericesc de mare sensibilitate, zugrăvind peste 25 de biserici din țară și din străinătate – în Siria, Liban, București și Basarabia. Pentru el, pictura nu era doar artă, ci rugăciune în culoare, o Evanghelie scrisă pe pereții sfintelor lăcașe pentru mântuirea celor care le admiră.
A trecut la Domnul la 14 septembrie 2002, fiind înmormântat la Mănăstirea Căldărușani. În anul 2025, Sfântul Cuvios Sofian de la Antim a fost înscris în rândul sfinților mărturisitori români, ca o încununare a unei vieți trăite în tăcere, rugăciune și iubire.
Astăzi, în ziua nașterii sale pământești, îl pomenim cu recunoștință pe acest sfânt al blândeții și al tăcerii luminate, născut din pământul Basarabiei și dăruit întregii Ortodoxii.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene
