Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Petru,
Mult stimate autorități,
Preacuvioși și Preacucernici părinți,
Iubiți frați și surori în Hristos Domnul,
Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a trimis pe ucenicii Săi să vestească Evanghelia mântuirii, le-a poruncit: „Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi.” (Luca 10, 5-6). Următor al acestei porunci dumnezeiești, pășesc astăzi în mijlocul vostru și vă zic din toată inima: Pace vouă!
Acum 30 de ani, am fost chemat de Dumnezeu la viața monahală la Mănăstirea Putna unde de secole veghează Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.
Prin mila și pronia lui Dumnezeu, am fost astăzi chemat la slujirea arhierească pe pământul binecuvântat al Basarabiei, vegheat de Sfântul Ștefan, ca să împlinesc ceea ce părinții și înaintașii noștri au zidit cu rugăciune și cu multă jertfă.
Episcopatul nu este o cinste lumească, ci o cruce. Iar această cruce nu este una de povară, ci una de lumină, căci orice cruce dusă cu Mântuitorul devine izvor de bucurie.
De aceea, nu vin la această slujire cu încredere în mine însumi, ci cu nădejde în Hristos, Cel care a spus: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12, 9). Cu acest gând și cu inimă smerită vin astăzi în mijlocul vostru, în ascultare față de Înaltpreasfințitul Petru ca împreună să lucrăm la mântuirea sufletelor și la întărirea Bisericii lui Hristos, făcându-mă părtaș la osteneala voastră.
Sfântul Ignatie al Antiohiei ne spune că episcopul este „chip al Tatălui” în mijlocul comunității. Dar acest chip nu este unul al autorității lumești, ci al iubirii părintești, al răbdării și al rugăciunii. De aceea, doresc să fiu un episcop care ascultă, un părinte care îmbrățișează, un frate care sprijină.
La acest ceas de început al lucrării mele, Îi mulțumesc lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-a chemat în mijlocul vostru. Îi sunt recunoscător Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și Sfântului Sinod pentru încrederea ce mi-au arătat, dar mai ales, Înaltpreasfinței Voastre, Părinte Mitropolit Petru, pentru dragostea părintească cu care m-ați primit.
De asemenea, țin să mulțumesc Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru binecuvântarea pe care mi-a oferit-o ca să vin în Basarabia, dar și vrednicului de pomenire, Înaltpreafințitului Părinte Arhiepiscop Pimen care m-a crescut și m-a format.
Sub omoforul Înaltpreasfinției Voastre nădăjduiesc că voi învăța și voi sluji cu dragoste jertfelnică, căci, așa cum spunea Sfântul Grigorie Teologul, arhiereul „trebuie să fie ca o icoană vie a lui Hristos, pentru ca oamenii să privească la el și să vadă în el Evanghelia înfăptuită”.
Preaiubiții mei,
Am venit să fiu unul dintre voi, dar nu vin singur, ci cu iubirea fraților din dreapta Prutului, care, deși despărțiți vremelnic prin hotare, rămânem uniți în același cuget sfânt al rugăciunii.
Vin la voi cu inima deschisă și cu sufletul plin de nădejde. Îmi pun în mâinile voastre toată încrederea, chemându-vă să fim împreună-lucrători ai lui Dumnezeu în via Sa. Să lucrăm cu dragoste, să zidim cu credință, să mărturisim cu îndrăzneală, ca nimic din ceea ce ne-a fost lăsat moștenire să nu se piardă, ci să înflorească și să rodească spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea noastră.
Știu că vom merge împreună pe un drum presărat cu multe încercări. Dar mă sprijin pe harul Domnului și pe dragostea voastră. De aceea, nu cer altceva de la voi decât să mă pomeniți în rugăciuni, ca Domnul să mă întărească în această slujire. Iar eu, cu dragoste, vă voi fi slujitor și sprijin smerit în toată lucrarea cea bună.
Sub binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru, Vă îndemn, preacuvioși și preacucernici părinți, să priveghem împreună, căci vremea în care trăim cere multă înțelepciune, smerenie și jertfă. Să ne punem toată nădejdea în Hristos, căci El este Cel ce ne întărește și ne dă biruință în toate. Să rămânem uniți într-un duh, în rugăciune, în slujire și în dragoste, știind că numai împreună vom putea duce mai departe această sfântă cruce.
Vă îmbrățișez pe toți cu dragoste părintească și mă rog ca Dumnezeu să ne întărească pe toți.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin!
